Carrion: Cred...

Cred că omul e cel mai mare inamic al său când se îngroapă în subiectivitatea momentului şi uită că mai există o lume dincolo de graniţele propriei simţiri şi zile mult mai bune care urmează celei de azi. Cred că am evoluat din golul care mă umplea în ceva care simte, are voinţă şi aspiraţii. Cred că nu există om mai prost decât deşteptul speriat.
Cred că omul poate să-şi creeze propria realitate şi să-şi reconfigureze viaţa după propriul plac. Cred că timpul ca şi concept ne apasă cel mai greu şi în acelaşi timp ne urgentează şi ne împinge spre acţiune. Cred că un om liber poate fi mai periculos decât un om înarmat. Cred că poţi schimba o stare de spirit cu una mai bună dacă ai puterea să te concentrezi asupra lucrurilor care îţi aduc bucurii. Cred că mulţumirea de sine şi împacarea poate fi mai sublimă decât oricare alt sentiment. Cred că iubirea e un drog care ne face dependenţi şi pe cât de sus ne ridică pe atât de puternic ne izbeşte de pământ... Totuşi e un drog atât de necesar. Cred că un zambet poate fi mai trist decât o mie de lacrimi şi cred că două vorbe fac mai mult decât patru palme. Cred că în majoritatea cazurilor când vine vorba de relaţiile între oameni niciodată nu e prea târziu. Cred că un cuvânt dat azi trebuie să fie literă de lege şi peste ani de zile. Cred că forţa din interiorul meu este mai mare şi mai ascuţită decât orice ar putea viaţa să îmi arunce în cale. Cred că voinţa poate muta munţi. Cred că viaţa e mult prea scurtă ca să ţi-o iroseşti cu lucruri care nu îţi aduc bucurii. Cred că trebuie să ne oprim din când în când şi să mulţumim pentru lucrurile mărunte care le avem şi pentru toate realizările de până acum. Cred că am evoluat şi cred că sunt bine... De fapt... Sunt sigur.