Z Files: Ce vremuri...Partea III - Final

Aceasta este o scrisoare nostalgică, adresată celor care fac parte din generaţia NOASTRĂ, GENERAŢIA X.

Născuţi la începutul anilor 80,vedem acum în anul 2008 cum casa parinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase,dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii,care bombăne în spatele nostru că „noi nu ştim nimic". Suntem ultima generaţie care a jucat „Mâţa ascunsa”, „Ţară ţară vrem ostaşi”, „Prinsa”, „Sticluţa cu otravă”, „Pac Pac”, „Hoţii şi vardiştii”, „Telefonul fără fir”, ultimii are au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember that?) şi primii care am văzut desene animate color. Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gaşcă.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere şi am fost ultimii Şoimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic. Spuneam mişto şi fain în loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas şi cine zice că nu s-a uitat, ori minte ori nu avea încă televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni şi nemţi (Tom&Jerry , Testoasele Ninja , Police Academy, Donald Duck etc.) şi ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem ce naiba vorbesc. Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate vara în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Vanilla Ice şi MC Hammer şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears. Pe ei dacă îi întrebi, muzica a început cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, oricum! Nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris.
Abia aşteptam la chefuri să jucăm, sau „Flori, fete sau băieţi”, sau „Sticla”, sau „Ţări Oraşe”, sau orice ne dădea un pretext să pupăm !pe gura! pe cine iubeam. Noi suntem cei care încă au mai cerut (sau li s`a cerut) „prietenia", care încă roşeam la cuvântul „SEX", noi luam pungi să le umplem cu apă şi le aruncam în cap la colegi, am completat sute de oracole, sperând ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine îţi place?" că ne place de el/ea. Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfacut de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apă îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm.
Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunile „Feriţi-vă de măgăruş” sau „Robingo”. Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers...

Dacă eşti de-al nostru... „Felicitări!"

de Sarac Adrian

P.S.: This is the last time you read about this shit... In the future make your destiny and make us read about YOU!!!

Baiatu' Tau Zeze