Z Files: Ce Vremuri...

Sunt nişte vremuri haotice. Trecutul a devenit pentru mulţi doar ceva de care se agaţă, pentru simplul fapt că scufundarea în amintiri şi starea de "ce bine era atunci" îi fac să se simtă mai bine şi să spere câtuşi de puţin că într-un moment al vieţii "s-ar putea" să fie la fel. Tot mai mulţi ajung să fie scârbiţi de ceea ce văd în jur, de puştii ăştia înstăriţi, încrezuţi, feminizaţi, îmbrăcaţi în roz, cu freze de te doare capu', fără pic de bărbăţie, de fetele astea care se grăbesc să fie femei încă de pe la 14-15 ani, care fac sex oral la şcoală în baie, sau chiar în clasă, care ştiu mai multe despre sex decât ştiu femeile de 30 ani, care adoră sa fie complimentate pe Hi5 sau pe Mess şi etc. etc. etc.

Mai ţineţi minte când eram copii? Pentru noi nu exista internetul, nu exista messengerul, Hi5-ul, YouTube-ul, nu existau nenorocitele de calculatoare (cel puţin, foarte puţini aveau aşa ceva)? Nu existau toate astea, dar simţeam că trăim, simţeam că suntem copii, simţeam că ne TRĂIM COPILĂRIA. O miuţă (Holla at Cedry2k!!!), o mâţa ascunsa sau v-aţi ascunselea, spune-ţii cum dracu' vreţi voi, un război cu dudele (sau dacă le ziceaţi voi altcumva holla at me buooooy), un lapte gros de ne rupeam şalele, un meci de fotbal în fiecare zi, echipe pe cartiere, sau chiar echipe pe blocuri unde concurenţa şi rivalitataea era mai ceva ca între Steaua şi Dinamo, meciuri de fotbal în care se băgau şi cei mai încălciţi jucători care existau pe pământ dar care se luptau şi îşi dădeau sufletul pe teren doar să nu treacă prin glumele şi caterinca vecinului de la cealaltă scară, şi cate şi mai câte... Fără mess, fără internet, fără haine roz, fără bani....Ţin minte că puştii de 13-14-15 ani nu aveau ce căuta între cei "mari", nici măcar în preajma lor, respectul pentru ei era în sânge încă de când eram născuţi...

Acum fiecare puşti de 12-13 ani deja fumează, deja "e bărbat", deja e băiat băiat, te ia la 'şto sau chiar încearcă să se tragă cu tine de şireturi, iar tu, mai copt la minte, te gândeşti "de-i dau una la ăsta îl pupă măsa rece", dar preferi să nu te cobori la nivelul lui, TOT TU fiind ăla care cică "pierde" şi-l auzi pe acel puşti cu mucii încă proaspeţi la nas lăudându-se la prietenii lui cu şi mai mulţi muci la nas cum a fost el de bărbat cu tine şi ai dat-o la pace...

Unde sunt vremurile când te îndrăgosteai de o fată, sau cel puţin ajungeai să "îţi placă" de vreuna şi începea perioada "de cucerire"? Transmiteai prietenelor ei că îţi place de ea, dacă îţi "dădea prietenia", o curtai, o înnebuneai cu multe complimente venite din suflet nu doar aşa aruncate şi, după ce ajungeai s-o cucereşti începea perioada "de acomodare" până să fie totul ceva serios...

Acum este atât de greu să ajungi cu o fată în pat, cât îmi este mie de greu să mă leg la şireturi...Şi nu este deloc exagerare..Mulţi poate mă vor contrazice, dar acestor oameni le spun să se privească în oglindă, poate e ceva în neregulă (no dissrespect)...În fine, în ziua de azi fetele au o plăcere şi o dorinţă exagerată de fi lăudate, complimentate şi felicitate, încât oricine care alimentează toate astea cu doza zilnică cerută ajung să fie Don Juani...Dorinţa lor de "a fi" cu cineva "cică" popular din şcoală este atât de exagerată încât ajung în 2-3 ani să adune mai multe nume de băieţi pe lista lor magică decât am suflat eu gloanţe de hârtie prin dude când eram puşti...

Unde sunt vremurile când IUBEAM toţi hip-hop-ul, cand mergeam la concerte şi absolut toată lumea încerca să meargă în mâini pe tavan, apreciam orice trupă locală sau nu, mica sau mare, nu conta, era hip hop, era pasiunea care dădea naştere la atmosfera pe care şi acum o dorim, o amintim. Unde e plăcerea de a cumpăra un album, de a fugi până acasă, şi în camera noastră, singuri, să nu ne deranjeze nimeni, rupeam ţipla cu entuziasm şi emoţie, indiferent de cine era pe copertă, indiferent că era underground sau comercial, aruncam cd-ul în player şi ascultam albumul cap-coadă în timp ce analizam bookletul albumului în profunzime, de fiecare dată când începea o piesă nouă.

Ar mai fi multe de spus, multe de amintit, vă las pe voi să le spuneţi, să le comentaţi...Totuşi când mă uit în jur, îmi amintesc...Şi spun încet, trăgând din ţigară, oftând..."Ce vremuri....!"

Baiatu' tău Zeze.

P.S.: "Ain't nothing like the old school...."