Carrion: Numa' de-al dracu'!

Numa de-al dracu m-am pus să scriu la 3 noaptea când ar trebui să dorm. Ar trebui să dorm, ar trebui să mănânc mai mult, ar trebui să mă las de ţigări şi de cafea şi de cola, dar cine să le lase? Aşa că... nu m-am lasat nici de ţigări, nici de cafea sau cola... tot la fel de prost mănânc şi tot la fel de puţin dorm.

Ciudate vremuri... ciudată stare de spirit. Cam tot ce mă înconjoară e ciudat şi distorsionat dar ce pot face? Mă duc în continuare pe drumul meu prăfuit şi plin de gropi şi din când în când mai rânjesc să nu mi se atrofieze muşchii feţei în expresia de incruntat de care tot îşi bate joc un bun prieten de-al meu. Dacă citeşti acu` asta, ştii cine eşti, mersi! Ca fără tine şi înca nişte oameni aş fi bun de împăiat acu`.

Aşa că staţi şi citiţi aceleaşi vechi mizerii pe care le-am debitat pana acu` dar azi încerc să scriu ceva diferit. Sau poate doar mi se pare mie că e diferit şi într-un final va degenera în aceeaşi mizerie care-mi iese din cap de obicei. Ma trezesc dimineaţa cu mintea plină la refuz de toate câte trebuie să le fac în ziua aia şi încerc să mă dezlipesc cu greu din patul cald care-mi şopteşte încă în timpan.

Chiaun de somn trag pe mine haine care-mi pică în mâini şi de obicei le iau invers că doar dacă le-aş lua bine din prima n-ar mai fi dimineaţă. La fel de chiaun de somn mă urc în maşină şi merg la muncă! La muncă, fraţi, nu la întins laba! Lucrez ca minerii că altceva nu-ţi procură bani şi dureri de cap! Da unde vă credeţi? În junglă? Balamuc? Nah... in lagăr! Înainte să intru acolo îmi beau cafeaua şi fumez două ţigări, şi de obicei întarzii două minute sau poate chiar trei. Minute pe care ştiu că le contorizează toţi şi le scriu de parcă ar fi memoriile proprii. Şi le scriu pentru că sunt atât de plictisiţi încât n-au altceva mai bun de facut.

Şi aşa îmi trece ziua pe sub bot. Ajung acasă obosit de toata prostia care mă înconjoară şi mă trântesc în pat, bag nişte mâncare la ghiozdan... şi îmi petrec ziua cu mine însumi... oricum e aceeaşi rutină pe care o cunosc destul de bine. Sometimes I think I can see the future as I go about the same routine. Rutină rotila, mă tot învart pe loc în aceeaşi rutină rotilă... până când? Samanţă de scandal din creieru` meu, cea cu care m-am născut, începe să împingă şi să împungă să-şi ceară drepturile şi oarecum nu pot înghiţi ideea că la asta se rezumă tot.

Sigur, mai sunt şi ieşiri, vacanţe, concedii... dar parcă nici alea nu reuşesc să umple golul pe care-l simt... O foame de drac pentru a simţi ceva, pentru a avea linişte... linişte din partea propriului meu creier. Afurisit organ! Mulţi se descurcă o viaţă întreagă fără să-l prea pună la uzură şi al meu e supraturat! Cu NOS şi Supercharger pe el, că altcumva nu putem în secolul XXI. Secolu` ics ics i punct. Ştiinţa spune că sentimentele funcţionează la fel ca heroina. La cine drac îi mai trebuie heroină când ai sentimente... şi al dracu în momentu` în care începi să te obişnuieşti cu binele, PAAAAC intri în sevraj din te miri ce motiv, şi stai şi tremuri într-un colţ ca un junky distrus, şi transpiri şi prin fund şi prin ochi pentru o doza. Şi doza nu mai vine.

Şi până la urmă LA CE FOLOS?! La ce folos? La ce fo... cred că porcăria asta mi-a devenit un fel de mantra în ultimu` timp... La ce folos? Şi trăiesc cu o finititudine de speriat... să trăieşti cu senzaţia că oricum se termină tot în curând, la ce folos?

Ciudate vremuri... ciudată stare de spirit...

Carrion
http://smallmeasureofpeace.blogspot.com/