Z Files: Povestea Comuna

De ceva vreme sunt solo.....Iubire mare, totul destramat...Stiu, poveste comuna, "been there done that"...Acum sunt in perioada in care ma simt eliberat, usor, incerc sa ma bucur de libertate, sa revin la obiceiurile vechi, sa refac prietenii desfacute in timp, sa ma concentrez asupra proiectelor mele etc. Incerc sa nu ma gandesc la ea, dar nu reusesc mereu...Imi spun mereu "nu merita, va veni alta, ea sigur nu se gandeste la tine...", dar sincer nu pot.

In fine, perioada asta e de cacat. Parintii ei, cu care ai ajuns sa te intelegi, care tineau la tine mult, care iti zambeau frumos cand te vedeau, acum te urasc, te-ar strange de gat. Mama ei sufera alaturi de ea, tatal ei a ramas cu orgoliul atins "fata mea a fost lasata de el!? a parasit-o pe fata mea!?!?" Tu incerci totusi sa le zambesti, sa-i saluti, ei insa iti arunca acea privire care ar trebui sa te inmoaie, sa te simti rusinat, jenat si sa pui privirea in pamant. Dar nu, tu te tii batos, mandru, orgolios, ridici barbia sus, le zambesti smechereste si mergi mai departe. Astfel pui si mai mult gaz pe foc.

Totusi te doare, te gandesti, regreti multe chestii, iti amintesti momentele frumoase si apare frustrarea. Ti-e ciuda ca n-a mers, esti putin gelos pe viitorul sau viitorii barbati din viata ei. Dar stai! Iti amintesti si motivele de ce v-ati despartit, iti amintesti toate certurile din motive de cacat, toate scenele de gelozie fara vreun motiv anume, toate scenele de teatru in care "i se facea rau" atunci cand va certati, toti nervii pe care ti facea ca nu-i convenea ba una ba alta, toate momentele jenante in care te punea cand te suna in timp ce erai cu prietenii (daca mai apucai sa fi cu ei) "unde esti/ la ce ora ai mers? la ce ora te intorci? de ce esti acolo, si nu altundeva? cine mai e acolo? sigur? da? nu te cred! ce fete sunt acolo? nu sunt? dar cine-i aia pe care am auzit-o? nu-mi spune ca-s nebuna fiindca am auzit-o cum rade! deci dinastea faci? lasa ca merg si eu atunci! etc. etc. etc." Iti amintesti toate astea, iti aprinzi o tigara, tragi cu pofta din ea, pui mana pe bere, iei cateva inghitituri cu pofta, apoi pui sticla hotarat pe masa gandindu-te la vorbele lui Uzzi "Hai ma da-o in **** mea".

Suna telefonul...E ea...Tragi din tigara din nou de data asta cu nervi...Te gandesti "sa raspund? sa nu raspund?"...Raspunzi, si, dupa ce isi spune ea povestea "te vreau inapoi, te iubesc, nu pot trai fara tine..." iti vine sa-i canti piesa "Daca" a lui Rashid "Te privesc cu sila / Nu-mi provoci decat mila..." Dar o lasi sa termine apoi iti descarci sufletul:

"1 an jumate...poate 2...Poate 3...Nu mai tin minte...O sa te aud acum c-o sa zici "tot timpul uiti tu...!".

Am ajuns sa tin la tine, am ajuns sa-ti spun ce n-am zis niciodata la nimeni. Poate pentru ca nu am simtit-o, poate pentru ca anturajul in care eram nu imi permitea sa pronunt cuvinte dinastea care denota slabiciune. In fine, am ajuns sa-ti spun "Te iubesc". Ti-am zis: "Eu nu sunt ca altii, eu chiar te iubesc, chiar iti vreau binele, vreau ceva mai mult decat o noapte etc. etc. etc."

Te-ai obisnuit sa ti se faca pe plac, sa ti se cumpere cate ceva, "o atentie", te-ai obisnuit sa te certi, sa acuzi, sa banuiesti, sa refuzi explicatii, sa judeci, sa condamni, sa reprosezi...
Totul fara vreun temei...Fara cel mai mic motiv nenorocit...
Cu timpul te-ai obisnuit sa uiti de iubire, sa lasi sentimentele astea deoparte, te-ai obisnuit sa-ti placa sa te certi, sa acuzi, sa judeci, sa condamni, sa reprosezi...
Te-ai obisnuit sa plangi, sa plangi din orice, sa plangi de fiecare data cand nu ti se face pe plac, de fiecare data cand nu se intampla ceva cum vrei tu...
Te-ai obisnuit sa privesti totul ca pe o joaca, ai ajuns sa ma privesti ca pe un obiect, pe care ai vrut sa-l conduci, sa iti faca nevoile, sa iti stea la dispozitie cand vrei tu...
Te-ai obisnuit sa-ncerci sa imi refuzi orice intentie de a-mi rezolva alte probleme ce nu tin de tine, sa imi implinesc planurile si visele, te-ai obisnuit sa imi ceri lucruri pe care tu nu le-ai face niciodata...Ai incercat mereu sa ma izolezi de toate...
Te-ai obisnuit sa te iert, sa ne impacam...
Te-ai obisnuit sa astepti cateva zile telefonul meu de impacare...
Te-ai obisnuit ca de fiecare data sa fie la fel, ca sunt prea bun, ca te iubesc prea mult sa te parasesc...

Te-ai obisnuit...

Date-n gatu' matii atunci."

Si te intorci la viata ta de inainte, tot cu berea in mana, tot cu aceeasi tovarasi la masa, doar ca putin schimbat...depinde de fiecare cat de mult...


.Baiatu' tau Zeze.

P.S.: "Can't turn a hoe into a housewife y'all..."